Prezbiopia este un proces normal in cadrul imbatranirii. Prezbiopia nu este o afecţiune în sine, ci o trăsătură naturală a procesului de îmbătrânire din faţa căruia nu se poate sustrage nimeni.
Vederea de aproape se inrautateste datorita prezbiopiei in jurul varstei de 45 de ani. Pana la 60 de ani ochii isi vor pierde capacitatea de acomodare in mod continuu necesitand schimbarea dioptriilor ochelarilor sau a lentilelor de contact.
Prezbiopia constă în pierderea progresivă a capacității ochiului de a fixa obiecte aflate la mică distanță, începând cu obiectele aflate la foarte mică distanță (20 – 30 cm) și progresând în timp, ajungându-se după vârsta de 60 de ani la probleme în a fixa obiectele aflate mai aproape de 1 – 2 metri. Prezbiopia are drept cauze pierderea flexibilității cristalinului, precum și schimbarea formei acestuia și slăbirea mușchilor ciliari, acei mușchi responsabili cu schimbarea formei cristalinului în vederea acomodării vederii la diferite distanțe. Din aceste cauze, ochii vor avea probleme la fixarea obiectelor aflate la apropiere, punctul de maximă claritate realizându-se în acest caz în spatele retinei și nu pe retină.
Deși cu toții vom fi afectați de prezbiopie, la unii aceasta se instalează mai devreme și devine mai repede severă decât la alții, la fel cum unii arată semne de îmbătrânire generală mai timpuriu decât alții.
Insa aceste modificari apar gradat, desi poate parea ca aceasta diminuarea a acomodarii survine brusc.Specialiștii susțin cǎ ȋn jurul vȃstei de 60- 65 de ani procesul natural de degradare al vederii se oprește.
Semnele instalării prezbiopiei sunt: dificultatea de a citi texte scrise cu caractere foarte mici, nevoia de a îndepărta cartea de ochi atunci cînd citim, dureri de cap și oboseală oculară, toate acestea apărute mai ales în condiții de iluminare mai slabă.
Merita menționat faptul că în cazul multor persoane care suferă de miopie manifestările prezbiopiei sunt întârziate datorită compensării efectelor celor 2 afecțiuni, astfel că fixarea clarității în spatele retinei specifică prezbiopiei este întrucâtva compensată de fixarea clarității în fața retinei, specifică miopiei. Asta nu înseamnă că miopia dispare sau că prezbiopia nu este prezentă: miopii vor avea în continuare probleme cu vederea la distanță, însă problemele cauzate de prezbiopie vor fi mai mici, cel puțin la început.
Simptome
Principalul simptom al prezbiopiei este vederea neclara in special in distingerea obiectelor apropiate. Aceasta se inrautateste la lumina slaba sau pe un fond de oboseala. Prezbiopia poate de asemenea sa produca cefalee (dureri de cap) sau astenopie (oboseala ochilor).
Tratamentul prezbiopiei nu implică riscuri şi nici complicaţii, aceasta poate fi ameliorată prin mai multe mijloace: lentile de contact, ochelari de vedere, sau, intervenţiile chirurgicale laser.
Tratamentul prezbiopiei cu ajutorul ochelarilor de vedere constă în utilizarea unor lentile pentru apropiere şi nu se recomandă achiziţionarea acestora fără prescripţia medicului, deoarece este posibilă şi prezenţa altor afecţiuni oftalmologice (astigmatism, miopie etc) care pot fi ameliorate simultan cu prezbiopia.
Cea mai folosită este purtarea ochelarilor, fie de citit, fie bifocali, fie progresivi. Ochelarii de citit au o singură dioptrie și se folosesc doar pentru citit, purtătorul nefiind capabil să vadă cu aceștia la distanță. Ochelarii bifocali au o putere pentru zona de distanță și una pentru zona de citit, iar trecerea se face brusc, cu salt de imagine. Cei mai indicați pentru prezbiopie sunt ochelarii cu lentile progresive pentru că oferă cele mai multe avantaje în raport cu celelalte tipuri de lentile: purtătorul obține vederea naturală la orice distanță. Trecerea se face treptat de la zona vederii la distanță la zona vederii intermediare și a vederii de aproape. În plus, lentilele bifocale sunt inestetice, linia de demarcație dintre cele 2 dioptrii fiind foarte vizibilă. Lentilele progresive elimină și acest dezavantaj.
Prezbiopia se mai poate corecta cu ajutorul lentilelor de contact sau prin intervenția chirurgicală, ocazie cu care fie se implantează lentile corectoare, fie se remodelează corneea, fie se înlocuiește cristalinul afectat cu unul artificial, însă, așa cum am precizat mai sus, cea mai ușoară și folosită metodă este purtarea ochelarilor.
LENTILA PROGRESIVA
LENTILA BIFOCALA
Alte proceduri:
Implantul de cristalin artificial – Unele implanturile de lentile sunt proiectate pentru a permite ochiului să vadă lucrurile atât de aproape și de la distanță. Deși tehnica se utilizeazǎ ȋn special ȋn caz de cataractǎ, unele implanturi sunt utilizate pentru a trata simultan și cataracta și prezbiopia.
Insertii de cornee de diametru mic – O procedură chirurgicală nouǎ care implicǎ inserarea unor inele mici de plastic la marginea corneei. Cu toate acestea, aceastǎ operație este ȋncǎ studiatǎ fiind ȋn faza de experiment.