Uveita

uveita2 uveita1Uveita  este inflamatia tunicii vasculare a ochiului, zona cea mai vascularizata din intreg organismul uman cel mai frecvent întâlnită la persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 şi 50 de ani. Uveita poate fi anterioara, posterioara, autoimuna, microbiana, parazitara, acuta sau cronica.  Indiferent de forma, ea se caracterizeaza prin fotofobie, adica o senzatie de durere la lumina. Cauza poate fi un virus, infectarea cu bacterii dupa o operatie oculara sau autoimuna. In plus, uveita poate sa insoteasca boli reumatologice ori meningita.

Diagnosticul este pus de medicul specialist în urma unei examinări a ochilor. Investigaţia se realizează cu ajutorul oftalmoscopiei şi al microscopului.

 

Cauze

La 30-40% dintre pacienţii care suferă de uveită, cauza nu poate fi cunoscută. Uveita poate rezulta fie din viruşi, fungi şi paraziţi sau poate fi un simptom al unei maladii în organism. Astfel, boala trebuie cercetată prin efectuarea anumitor analize. În plus, uveita poate fi observată ca însoţind boli sistemice. Spre exemplu Maladia lui Behçet. Bolile care pot conduce la uveită sunt: Maladia lui Behçet, ochiul afectat de infecţii (bacterii, viruşi, paraziţi sau fungi, tuberculoză, pox, herpes, toxoplasmoză, etc.), traume oculare, disfuncţii ale sistemului imunitar, boli reumatice, colită ulcerativă.

Semnele şi simptomele uveitei diferă de la un tip al afecţiunii la altul.

Dacă uveita apare în secţiunea din faţă a ochiului,pupila este micsorata,pot  aparea simptome ca lăcrimarea, roşeaţa în jurul irisului, sensibilitatea la lumină, vederea neclară şi presiune intraoculară mare,dureri locale, scăderea acuităţii vizuale.

Sensibilitatea la lumină şi obiectele zburătoare reprezintă simptome în cursul perioadei de inflamare.

Dacă inflamarea apare în spate, vederea neclară şi acuitatea vizuală scazută sunt primele simptome, apar dureri dacă nervul optic a fost afectat, scade acuitatea vizuala.

Diminuarea vederii se poate datora leziunilor inflamatorii ce implica macula, edemul macular, ocluzia venelor retiniene sau, mai rar, neuropatie optica asociata.

Dacă inflamarea este în centru, apar deteriorări bruşte ale acuităţii vizuale şi conduc la deteriorarea permanentă a vederii, din cauza ţesuturilor deteriorate. Inflamările şi deteriorările care apar în afara centrului se reunesc cu vederea neclară, deşi nu apare încă pierderea totală a vederii, cât timp macula nu este afectată.

Tratamentul

Uveita este o afecţiune urgentă, fără a lua în considerare gravitatea şi trebuie să se intervină imediat. În cazul diagnosticării târzii, afecţiunea progresează şi poate avea efecte colaterale permanente, de genul deformărilor, cataractei, glaucomului sever.

Cu excepţia cazurilor rare, ochiul se poate recupera datorită tratamentului adecvat şi unei relaţii regulate pacient – oftalmolog. Odata tratamentul  finalizat, pacientul trebuie examinat cel puţin o dată la trei luni. Deoarece această boală poate reapărea, controalele trebuie efectuate regulat, fără întrerupere, sau oftalmologul trebuie informat în legătură cu diferite simptome referitoare la organe.

Bookmark the permalink.

Comments are closed.